• SuperBlog 2018

    Vise scrise in nisip si aur

    Stau cu capul impachetat in palme. Le simt umede si stiu ca pierd o parte din mine de fiecare data cand gresia rece imi atinge coapsele. As fi vrut sau mi-as fi dorit sa nu renunti la mine, sa te pot privi acum in ochi si sa vad barbatul ce traia candva in visele mele, in sperante si in viitor. Imi amintesc chipul impletit in flori de primavara, prea rece acum pentru a ma mai vedea. Ma ridic, trantesc usa, apuc repede paharul de vin ca pe un vechi prieten, apoi pornesc muzica si imi pierd privirea in sclipirea atat de sumbra dar in acelasi timp atat de luminoasa a…