O zi in lumea depresiei
”Depresia este o afectiune de natura psihica, care include simptome precum tristete, insomnii, lipsa apetitului, apatie si probleme de concentrare. In acelasi timp este cea mai frecventa suferinta mintala la nivel de comunitate si totusi multi nu pot intelege aceasta stare psihica si faptul ca este aproape la fel de periculoasa ca o boala cronica.”
Aseara povesteam cu un amic si dintr-o poveste haioasa in alta, un instinct necontrolat m-a facut sa ii povestesc faptul ca trecusem printr-un episod de anxietate si de paralizie in somn. Mi-a exclamat ca este socat si ca aproape simte o frica fata de mine. Astfel, m-am decis sa povestesc, din perspectiva unui om care are frecvent episoade de depresie, anxietate, paralizie, stari de suicid si multe altele, cum se simte fiecare dintre acestea.
Sa zicem ca aceste episoade au inceput in urma cu trei ani si pas cu pas am inceput sa ma obisnuiesc cu aceste stari necontrolabile. La inceput au fost doar cateva episoade de depresie si pentru a intelege mai bine cum se simte aceasta o sa incerc sa o descriu.
Depresia apare in general in cele mai nepotrivite momente. Nu poti stii cand, subit, dintr-o persoana fericita incepi sa simti o tristete nemasurata si de neoprit. Ea apare exact ca un demon din filme, fara sa anunte si fara sa ierte ceva in jurul sau. Subit te trezesti inlantuit, trist, obosit, satul de tot si de toate. Stii ca trebuie sa te ridici si sa iti continui viata si sarcinile zilnice insa el continua sa te traga mai jos, sa te opreasca din a mai merge prin viata. Iti aminteste frecvent de greselile facute si nefacute si se asigura ca stii cat de neinsemnat esti pentru aceasta lume. Adevarul este ca, dupa un episod mai lung de depresie chiar nu mai simti nimic. Pur si simplu te transformi intr-o umbra ce merge prin viata fara a simti fericire, satisfactie,iubire, tristete,ura. Esti doar tu..
Odata ce depresia se instaleaza frumos, in viata ta apar si episoadele de Anxietate . Anxietatea este un sentiment de frica continu. Usor incepi sa simti o frica de nastapanit. Nu mai poti socializa din frica de a fi respins, nu mai poti iubi din frica de a fi lasat balta, nu mai poti dormi deoarece simti ca cineva te urmareste constant si doreste sa te distruga, nu mai poti canta,dansa, picta deoarece esti sigur ca cineva, cumva iti va transforma pasiunea intr-un cosmar.
Insomnia
Cum ziceam mai sus, insomnia porneste in general de la starile de anxietate si desi este un efect generat de instinctul de suprevietuire, ajunge usor sa iti accentueze starile. Ea te oboseste, te imbatraneste, te face sa te simti incapabil si inutil.
Atacurile de panica si paralizia in somn
Desi atacurile de panica sunt frecvente, caci in cazul meu de exemplu se manifesta de fiecare data cand incerc sa ies din casa si sa interactionez cu lumea, mereu li se accentueaza efectul asupra starii tale. De multe ori ma simt pur si simplu agitata si judecata de fiecare persoana din jurul meu, chiar daca constientizez ca toate astea sunt in capul meu. Caci indiferent de ce gandesti in acel moment si de cat de constient esti de situatie, sentimentul ramane. Inima iti bate tare, corpul iti tremura, mintea ta se simte amenintata de tot ce e in jurul tau.
De asemenea, atacurile de panica apar si in momente neasteptate, cum ar fi in timpul somnului. Ele iti aduc o stare de frica, de vulnerabilitate, de panica. De curand au inceput sa se asocieze si cu paralizia in somn si halucinatiile. Ca explicatie ar fi un stres aparut de curand: fie sesiunea, fie o despartire, o pierdere a cuiva drag.. In orice caz, depresia aduce mereu bonusuri si niciodata nu sunt unele placute.
Si acum, cel mai discutat subiect si cel mai neinteles de catre societate si anume Starile de suicid sau chiar suicidul
Vreau sa clarific in primul rand faptul ca nu, nu m-am automutilat niciodata si nici nu am avut tentative de suicid, insa, am avut stari de suicid. Starile de suicid sunt greu de descris deoarece sunt foarte complexe. Ele apar dupa ce depresia isi face treaba pana la capat. Cand ajungi sa te simti gol, trist, singur, neiubit, neinteles, inutil, urat si defect atunci apare si starea de suicid. E ca o ruleta ruseasca fara de sfarsit. Chiar daca reusesti sa treci peste aceasta stare ea revine frecvent. Te vezi in diferite ipostaze, te gandesti cum ar arata corpul tau fara suflet, cum ar reactiona cei din jur, cum s-ar schimba lumea in lipsa ta si da.. Este foarte infricosator.
Revenind la amicul meu, el mi-a zis ca simte o frica fata de astfel de comportamente. Astfel, vreau sa explic ca depresia nu este periculoasa pentru cei din jur ci doar pentru cei ce o poarta cu ei. Oamenii care trec prin astfel de stari nu sunt periculosi, nici criminali, nici sadici ci sunt oameni care sufera. Oameni speriati care incearca sa scape de propriile lor lanturi si sa fie fericiti ca restul dar care, cumva,se intorc in aceeasi capcana. Si da, indiferent de cate vizite la psiholog ai in calendar sau de cate pastile inghiti pentru a nu mai simtii nimic, depresia nu se vindeca.
In acelasi timp ea poate fi mascata foarte usor si multi decid sa o ascunda deoarece cumva stim ca nici nu v-om fi ascultati, nici ajutati si nici intelesi. Eu am constientizat totusi ca nu este o rusine sa fi bolnav, sa suferi si sa fi sincer cu tine si cu cei din jur.
Nu am scris acest articol pentru a cauta ajutor sau pentru a cere mila cuiva ,ci doar pentru a explica, in pasi simpli, ce simte poate o persoana din jurul tau, un prieten, un membru al familiei tale. Depresia nu se vede dar exista si cumva, poate ar trebui sa constientizam ca persoanele din jurul nostru sufera si au nevoie pur si simplu de un gand bun si de o imbratisare. Credeti-ma, desi banale, pot salva vieti!
Am citit cu placere articolul si mi-am amintit de mine acum multi ani. Ceva de gen a fost si la mine. Cert e ca treptat am invatat cate ceva si anume ca depresia si stresul permanent, zilele innegurate si triste si toate cele din jurul lor nu mai merita sa le dau o importanta asa mare. Am invatat ca tot ce vine se intampla cu un rost si ca trebuie sa invat din ele. Cu ce ajuta daca intru in depresie, ce rezolv stand asa? Cu nimic. Am facut-o prea mult timp in trecut, nu mai are rost sa las orice sa ma afecteze, sa ma faca sa ajung din nou ceea ce am fost datorita acestora. Am inteles ca trebuie sa ma ridic, sa lupt si sa fiu pozitiv. A fost greu drumul ala, foarte greu chiar. Acum cand imi aduc aminte de acele vremuri imi vine sa-mi dau in cap de cat de prost am fost ca m-am lasat prins in mrejele acelea. Insa cel mai minunat lucru este ca am invatat sa lupt cu mine. Pot spune ca astazi sunt ceea ce sunt fiindca am invatat sa fiu un om pozitiv, ridicandu-ma din abisul in care eram in trecut. As vrea ca toti oamenii sa reuseasca sa ajunga asa cum sunt eu acum… cu mine. Cand o sa renuntati la asteptari prea multe si o sa fiti impacati cu voi insiva si cu lucrurile din viata voastra abia atunci veti putea sa fiti impliniti si linistit.
Ai dreptate partial..Ma bucur ca ai reusit sa treci peste insa depresia are cauze diverse…uneori tine de tine ca persoana si de felul cum te afecteaza cele din jur.. Alteori tine de o experienta neplacuta care ti-a lasat urme urate pe suflet. Unii trec peste, altii nu… Insa sfatul tau este util si te felicit inca odata pentru ca ai fost un luptator desavarsit!