SuperBlog 2018

Povesti de nunta in Poiana Brasov

Buna! Numele meu este Alexandra, iar odata ce am depasit pragul de 20 de ani si observ faptul ca majoritatea prietenilor mei si a cunostintelor mele au dat startul generatiei la creearea unei familii, am inceput sa ma gandesc si eu, nu foarte des, la acel moment in care va trebui sa imi creez o familie si sa pasesc in fata altarului alaturi de persoana iubita. Astfel ca, intr-o zi de iarna, pe cand ma plimbam pe strazile Brasovului, ma gandeam cum ar arata pentru mine nunta perfecta, insa nu orice nunta ci una facuta iarna. Dintr-un gand in altul si incercand sa imi imaginez nunta perfecta nu observ micul patinoar natural din fata mea si deodata, pac, intuneric.

Sursa:elenabaziniphotography.com

Ma trezesc dimineata intr-o camera de hotel. Dupa un moment de liniste, cineva incepe sa bata puternic la usa mea. Bezmetica, dar si mirata, apuc matura din baie si deschid usa. Din partea cealalta intra mama precum un ciclon de nestavilit, urland si gesticuland: ”Tu inca dormeai? Azi ti-ai gasit sa dormi? Hai ca avem treaba! Imbraca-te ca trebuie sa ajungem la coafor!”, apoi iese la fel de repede pe usa. Nu ma intelegeti gresit, nu stiam ce se petrece, dar din 22 de ani petrecuti cu mama stiam ca nu este momentul potrivit sa o enervez, astfel ca ma imbrac repede si cobor la receptie.

Acolo erau si toate prietenele mele care, in secunda in care am intrat in spectrul lor vizual, au inceput sa alerge inspre mine. Speriata si fara simturi, renunta la gandul de a fugi si raman inlemnita acolo, asa citisem ca se proceda in cazul ursilor deci trebuie sa functioneze si cu ele. Sperante desarte! Fiecare dintre cele 25 de prietene ale mele m-au sugrumat, pe rand, cu dragostea lor si imi urau multa fericire sau ma intrebau daca sunt entuziasmata. Eu taceam si ranjeam ciudat sperand ca totul este doar o gluma proasta si ca se va termina curand.

 

Sursa: Tara M. Events

Dupa un moment scurt de respiro, timp in care am apucat sa beau cafeaua, s-a dezlantuit iadul. O vad pe mama, gatita precum una dintre acele doamne din povestile lui Caragiale, urmata precum un conducator feroce de catre ceata de soldati si anume, matusile mele. Ei bine, dragii mei, daca vreti sa aflati ce inseamna mai exact frica va invit sa petreceti fix o zi cu toate matusile mele la un loc. Regretul este instant! Fara drept de aparare, ma vad ridicata si tarata de mama intr-o masina ( daca nici asta nu arata a film de groaza cu teroristi apai nu stiu ce poate fi mai groaznic). Unchiul Ionel conducea, sau cel putina asa parea. caci statea cu privirea fixa pe drum si  incerca sa nu respire pentru a nu fi lua in vizor de ceata aceasta de femei independente si invincibile. Dupa aproximativ doua ore petrecute la salon si intoxicata cu trei tuburi de fixativ, ajung linistita in camera mea de hotel.

 

Rapid ma dezbrac de haine, pornesc muzica, iar pe pasi de BUG Mafia intru in baie. Aveam nevoie de o eliberare de genul, astfelep sa cant cat ma tineau plamanii: ’’Dar am poezia mea pentru libertate/ Si tortele aprinse pentru eternitate’’… Dupa cateva melodii in care mi-am eliminat tot stresul, am iesit din dus si m-am indreptat spre dormitor pentru a ma imbraca. Cand privesc in dreapta mea, imi observ toate verisoarele stand pe canapea, cu ochii bulbucati de uimire si socate probabil de tentativa mea de rapper. Pe dulap vad atarnata o mare rochie de mireasa, iar in acel moment am simtit cum imi fuge pamantul de sub picioare, la propriu, caci m-am impiedicat de covor, iar cat ai zice peste am sarutat podeaua. Ma ridic repede , respir adanc si ma incumet sa imbrac rochia care era total opusa cu gusturile mele . Astfel, in timp ce una dintre verisoarele mele incercau sa inchida rochia, eu visam la cea dorita. Inchid ochii si cand ii deschid observ ca rochia se transformase in cea la care visam.

Dupa cateva traditii ce era musai sa fie tinute, mai ales avand in vedere puterea de convingere a rudelor mele, pornim pentru a ne intalni cu mirele si cu nasii. Eram foarte curioasa cine imi este alesul, oare imi voi aminti de el? Oare il cunosc inca?

Sursa: Kelsey Regan Photography

Pentru a uita de aceasta problema mai beau o cafea si incerc sa caut raspunsuri pe facebook, lucru care nu prea m-a ajutat caci nu stiam parola de acces. Minunat imi spun, cine stie ce greseala colosala sunt pe cale sa fac! Apoi vad cum pe usa intra prietenul meu cel mai bun impreuna cu prietena lui si pe iubitul meu actual care arata minunat de bine. Fericita ca macar o data am facut o alegere decenta si corecta, pornim spre starea civila si mai apoi la altar, care se pare ca era ascuns in mijlocul padurii. Totul arata de poveste: un barbat care inca se uita la mine cu dragoste, murmurul linistit al padurii, zapada ce stralucea atat de pur sub lumina soarelui, veverite ce parca veneau spre intampinarea noastra, dar si altarul imbracat frumos cu trandafiri si orhidee albe.

Sursa: onewed.com

Dupa cununia religioasa care fusese, fata de cele traditionale, una aproape magica, ne intoarcem la hotel pentru a ne pregati de petrecere. Initial trebuia sa vedem daca sala era in regula. La intrarea spre aceasta vad un afis mare pe care scria ’’ salon nunti Brasov’’ urmat mai apoi de datele de contact si de cateva servicii oferite de acestia. Salonul arata si el uimitor de bine, fiind decorat in culori de alb si rosu si simtindu-se in aer parfum de trandafiri si romata. Meniul era insa destul de ciudat, fapt care nu imi displacea caci chiar nu imi doream sa servesc sarmale si friptura la nunta mea. Astfel, se pare ca alesesem un aperitiv normal, nu foarte extravagant, file de somon cu smantana si ciudat shaorma speciala la farfurie. Ma uit complice la sotul meu si il intreb suparata:

  • De ce m-ai lasat sa aleg shaorma in meniul de nunta?
  • Pai mai stii cand mi-ai zis ca accepti sa fii sotia mea doar daca ascund inelul intr-o shaorma?

Nu am facut asta atunci, dar am vrut ca prima noastra cina sa ne aminteasca de asta.Ma uit uimita la el si incep sa rad cu lacrimi. Nu mai auzisem un motiv atat de penibil dar in acelasi timp atat de romantic. Cred ca stiam deja de ce il alesesem pe el dintre toti ceilalti…

Petrecerea incepe banal, fiind nevoiti sa intampinam nuntasii, printre care cativa deja mahmuri. In spatele meu statea tata care plangea, se oprea, ma mai prindea cu mainile si ma saruta pe cap, mult prea fericit parca de aceasta nunta. Nu il condamn insa, a trebuit sa ma suporte destul timp, era momentul potrivit sa ii dau un timp de odihna. Dupa ce am reusit sa ii indrumam pe toti spre mese, am ciocnit un pahar de sampanie si am fumat o tigare binemeritata. Ne zambeam complice precum doi copii pusi pe sotii si subit, ce parea a fi cel mai greu lucru din lume devenise astfel cel mai usor si cel mai frumos moment al vietii mele.

Cand primul fel incepuse sa se aseze cel mai bine in stomacul meu, sotul meu se decide ca e momentul sa sparga petrecerea si sa ma ia la dans. Exista insa o problema, noi eram singurii care stateau in mijlocul camerei si asteptau sa cante muzica. Mi-am amintit subit ca trebuia sa tinem dansul mirilor, iar melodia nu m-a dezamagit deloc, caci pe note de ’’Perfect’’ dansam dansul unei vieti in doi ce parea a deveni perfecta.

Perfecta pana in momentul in care, savurand o tigare in curtea hotelului ma trezesc luata pe sus de un prieten bun si de doi unchi bine turmentati care urlau in gura mare ’’sa traiasca nasiii’’. Dupa un drum scurt si cateva discutii de rascumparare ma aflam pe partie cu schiurile in picioare si gata de actiune. Ajunsa la capatul partiei ma asez in zapada, privesc stelele si incep sa rad gandidu-ma ca nici daca mi-as fi amintit de deciziile luate nu pute iesi mai bine.

Seara s-a incheiat cu primirea cadourilor de la invitati (nu sunt de acord cu ideea de a da ’’bani in plic’’) apoi cu o bataie cu tort epica si cu un foc de artificii minunat precum si de un prim sarut pentru a comemora aceasta seara. Odata ce zorii isi faceau simtita prezenta, ne-am retras cu totii in camerele de hotel pentru a ne odihni dupa aceasta aventura. Uimitor era si faptul ca am gasit cazare Poiana Brasov pentru toti invitatii, nefiind nevoiti sa ne rasfiram cu totii in diferite hoteluri.

Ma trezesc intr-un salon de spital si simt o durere groaznica de cap…..

 

Acest articol a fost scris in cadrul competitiei SuperBlog 2018!

2 Comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Checkbox GDPR is required

*

Sunt de acord

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.