superblog,  SuperBlog 2018

Strada amintirilor nemuritoare

’’Arhitectura este marea carte a umanităţii.-Victor Hugo’’

Arhitectura, desi privita ca fiind un lucru fix, matematic ce este facut mai mult sa reziste decat sa uimeasca, este de fapt singura ce transpune ingineria in arta. Este cea ce, prin formele sale, intalneste soarele si da viata unui joc de lumini, ce transforma o piatra intr-un spatiu viu si colorat. Arhitectura este cea care, de-a lungul secolelor a transpus cel mai bine obiceiurile si traditiile fiecarei tari. Era un mod de exprimare a valorilor si al frumosului prezentat din punctul de vedere al fiecarei societati in parte. Arhitectura este geometrie, este arta, este istorie,este un mecanism ce transpune trairi si le transmite din generatie in generatie.

Pentru mine arhitectura nu inseamna doar calcule, doar cifre intinse pe  o foaie ce au unica menire de a deveni mai apoi o bugata de ciment. Arhitectura inseamna pentru mine un mod de exprimare, un mod de a trai si de a pastra amintiri ce par a fi doar praf purtat usor de vant. O casa nu inseamna doar un adapost pentru noi, un razboinic al vremii, ea inseamna un paznic al inimii noastre, a trairilor ce le pastram ascunse in fiecare coltisor. O strada perfecta deci, in viziunea mea putin prea complicata, inseamna o granita intre trecut si viitor, plasata bine in prezent.

Astfel o strada perfecta ar fi locul ce ar contopi frumos copilaria, mirosul bunicii, briza primei intalniri cu marea, fiorul primei iubiri, dragostea pentru tara si nu in cele din urma, cea mai buna lectie invatata in era vitezei si anume: respectarea naturii.

Daca as avea competenta sau poate sansa de a proiecta o astfel de strada, as readuce la viata trecutul. As pava drumul cu piatra cubica ce aminteste de perioada interbelica,de doamne si de domni frumos imbracati, ce se plimba agale si barfesc de zor, cu stalpi de iluminat ce amintesc de primii ghiocei,cu case colorate, diferite si pline de amintiri. As pune aceasta strada undeva langa o mare, sa simt briza in orice dimineata, sa aud valurile cum cersesc agale, tarmul sa il mai atinga odata.

La inceput de strada as zari,o amintire din copilarie, o casa care seamana leit, cu a lui Nica cel din povestire. I-as pune in ograda multi copaci, poate si un cires printre ei, plus o pupaza sa sada intr-un tei. As vopsi apoi fiecare camera cu cate o poveste ce o reprezinta, o poveste ce va prinde viata in fiecare seara petrecuta acolo. As adauga si o nota de modernism, cu un acoperis facut din tigle solare care sa pastreze atat infatisarea casei cat si sa foloseasca o idee moderna, foarte eficienta pentru mediu.

Aceasta casa va fi intruchiparea copilariei, a fericirii si a magiei ce se poate regasi chiar si in simplitate.

Exact langa, as aminti de prietenie si de vremurile cand, Luceafarul cadea in vrajile iubirii, legat fiind de Catalina care nu il iubea dar si altele despre intoarcerea la vesnicie. As incerca sa las o lumina aparte catre ea, sa fac si un iaz imbracat frumos in nuferi. As lasa luna sa bata intr-un geam si langa el as aseza un condei, o masa si ceva hartie. Peretii i-as picta in versuri si in culori ce doar de Eminescu amintesc si langa pat, exact la capatai, as desena-o pe Viorica lui. As pune pe un perete o Scrisoare ce aminteste de vremurile de demult, pe cand Mircea Voievod Batran cu turcii s-a luptat.

Precum Eminescu, aceasta casa va exprima melancolie, iubire fara limite, dragoste pentru natura si pentru patrie.

Undeva mai departe putin as face un proiect de casa, care sa aiba flori colorate in pervaz, sa fie o casa luminata, micuta si modesta. As face si o gradina mare imbrodata cu flori de mucegai, plina de culoare, iar intr-un colt as pune un cotet frumos pe care sa scrie fain si mare „Zdreanta”. El va da un simt de fericire diminetii si va anunta aparitia soarelui.

Aceasta casa va reprezenta creatia, fericirea si frumusetea vietii.

Printre atatea proiecte de case frumoase va fi si una putin mai trista, la fel ca si viata. O casa facuta in stil interbelic, usor sumbra dar primitoare. O casa ce fascineaza prin modelul sau unic dar si prin marimea sa impunatoare. In interior imi imaginez niste scari ce duc mai apoi in salon, unde se zareste un semineu mare alb si cu modele florale aurii in stil victorian. Cateva tablouri ce par destul de scumpe si o canapea alba. Apoi alte scari ce duc inspre mansarda si o usa ce descopera ceea ce ar parea sa fie bucataria. Aceasta casa ascunde totusi o poveste traditionala, poate chiar taraneasca. O poveste de dragoste tesuta in pasi de dans si versuri de Ciuleandra ce va sfasia orice inima.

O granita intre iubire, gelozie si nebunie, aceasta casa este o infiripare de sentimente nespuse si prea greu de carat pentru o simpla fiinta.

Ca o ultima casa reprezentativa, se va ridica mareata o casa in stil indian. Colorata viu, cu un stil aparte si putin mai fastuoasa decat celelalte. Aceasta ne va aminti de Maitreyi si de farmecul oriental. In acelasi timp aceasta va inspira diversitate dar si magia iubirii interzise. Va fi ca o granita culturala si va arata disponibilitatea dar si curiozitatea unora dintre noi in a cunoaste si intelege alte civilizatii. De asemenea ne va aminti ca nu intotdeauna cea mai mare si plina de insemnatate iubire este si ultima.

Aceasta casa va fi un simbol al eternitatii iubirii, neconditionata de bariere si va incanta pe oricine prin magia si stilul sau unic.

Astfel, strada perfecta pentru mine este una complicata, este diversa si transmite astfel multe tipuri de trairi. Fiecare cladire transmite un sentiment aparte si atrage atentia prin farmecul sau. Astfel, fiecare casa va avea un sistem de incalzire solar, va fi in armonie cu natura si va incerca sa ofere o experienta unica fiecarui locatar.

As numi-o strada artistilor, iar la „granita” sa as pune o placuta pe care sa scrie: „Arhitectura este alfabetul giganţilor, este cel mai mare set de simboluri realizate vreodată pentru a întâlni privirile oamenilor.’’, caci asa si este. M-am gandit daca as putea sa imi pun visul in aplicare si am descoperit un birou de arhitectura care mi-a inspirat incredere si profesionalism.

Astfel arhitectura poate fi banala sau poate fi o incrucisare de vise aduse la realitate, depinde doar de modul nostru de a o percepe.

Acest articol a fost scris pentru Superblog 2018!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Checkbox GDPR is required

*

Sunt de acord

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.