City break Christian Tour sau drumul spre inima unei feline
Dragostea este un sentiment amplu si foarte greu de definit. Ea se poate gasi in mai multe forme. Spre exemplu avem dragostea pasionala- cea dezvoltata de dorinta de a gasi sufletul pereche, dragostea parinteasca- cea sustinuta de iubirea parinteasca,precum si sentimentele de atasament fata de prieteni, animale, locuri, amintiri. Toate sunt lucruri esentiale in dezvoltarea emotionala a fiecarui individ. Astfel povestea mea de „dragoste” este una destul de ciudata si foarte complicata.
Era o zi ploioasa de vara. Mergeam pe strada, dupa primul examen din sesiune si uda pana la os, gandindu-ma daca aceasta este cea mai mare greseala din viata mea. Maream pasul dorindu-mi sa ajung odata acasa, sa fac o baie fierbinte si sa trag un somn lung. Deodata, un miorlait grav imi atrage atentia. Privesc atent cateva ladite aruncate intr-un colt si din spatele lor zaresc doi ochi mari, sclipitori si atat de dulci, incat puteau sa topeasca si cea mai rece inima. Incerc sa ma apropii insa simt o smucire a fricii ascunsa in acea mica creatura. Instant imi trece prin minte o idee, intru la magazinul de langa, cumpar repede niste parizer de pui si ma intorc.
Dupa ce a infulecat precum un leu toata bucata de parizer, a inceput sa toarca si sa isi linga labuta dreapta. Imi fac repede o cruce si apuc creatura. Totul bine pana aici. Pot spune ca a fost dragoste la prima vedere, cel putin in cazul meu. Adica, se spune ca dragostea doare, ok, dar pana am ajuns acasa aratam precum un soldat intors dintr-o lupta incrancenata. Am scos ghearele fiarei din pielea mea si am asezat-o usor pe canapea. Dupa ce mi-am ingrijit ranile si am hranit-o, m-am luptat iarasi cu ea pentru a reusi sa pun fix doi stropi de apa pe blana sa, iar dupa o ora in care m-a privit cu o ura greu de neobservat, a adormit cuminte pe locul ce credea ca ii este destinat.
Acum, dupa un an, inca am dubii legate de aceasta mica fiinta. Am descoperit insa ca uraste apa, este independenta si nu se fereste niciodata sa foloseasca acele mici cutite diavolesti ascunse in labute. De asemenea este profesionista in anumite activitati precum: Dormitul, mancatul, alintatul si vanarea creaturilor acoperite de pene.
Intr-o seara, cand priveam plina de interes evenimentele politice din tara, Pufi imi arata cu labuta o pagina de facebook intitulata „ Pisicile politice”.. „ok, zic, deci iti place si politica, hmm?” Dupa un mieunat aprobator am ales sa facem o mica cercetare pe aceasta pagina. Cand Pufi s-a pus sa doarma, am observat un anunt ce mi-a starnit interesul si suna cam asa: „Schimb de experienta politica pentru felinele interesate de diplomatia pisiceasca din Japonia. Christian Tour vor fi cei ce ne vor ajuta sa ajungem la destinatie si sa nu ne pierdem in multimea de blanite imbracate in kimono. Stapanii sunt si ei bineveniti spre a asigura confortul si mancarea fara limite a imblanitilor.” Parea exact ceea ce aveam nevoie pentru a crea o legatura stransa cu Pufi.
Am descoperit mai apoi ca in acea perioada voi fi in Hong Kong, intr-un schimb de experienta, astfel ca m-am interesat daca pot beneficia de ajutorul aceleiasi firme pentru a gasi bilete de avion Christian Tour din China pana in Japonia si pentru a reusi sa ne sincronizam cu blanosii ce veneau din Romania.
Acestia ne-au recomandat un city break Christian Tour in Japonia, pe insula Tashirojima, prezentandu-ne fel si fel de recomandari interesante si un pret atragator pentru a avea o experienta de neuitat.
Astfel, exact dupa doua saptamani, eu si Pufi ne aflam la aeroport, asteptand cu nerabdare sa ajungem in Japonia. Bine, mai mult eu, deoarece Pufi era cam debusolata si iritata de aceasta calatorie, dar si de faptul ca trebuia sa stea inchisa cateva ore bune intr-o cusca. Insa, odata ajunsi in Japonia, am reusit sa fim mai relaxati si ne-am bucurat de cultura si traditiile locului. Desi eu asteptam sa ajungem pe faimoasa insula Tashirojima pentru a cunoaste si ceilalti blanosi politici,Pufi parea mult mai interesata de camera de hotel si de patutul sau. Parea ca este pregatita sa guste putin din faimosul somn de frumusete japonez si din mancarea cu arome de crab. Dupa inca o disputa castigata si platita cu sange am „tarat-o” pe Pufi la locul de intalnire stabilit.
Ajunsi acolo, seful felinelor a prezentat pe scurt politica insulei: „ Primim mancare in mod egal de la fiecare partid. Niciodata nu am refuzat mancarea, chiar daca ideologiile partidului nu erau pe gustul nostru. In general, mancarea care ne displace o distribuim grupurilor de orfani sau pisoilor prea batrani pentru a mai ajunge la punctul de distribuire. In acelasi timp acceptam si mancare de la straini, insa mai rar. Nu vrem sa cream vreun conflict cu statul si sa ne taie fondul de hrana. Bine, suntem destul de realiste in ceea ce ne priveste si stim ca oamenii nu ne pot rezista, dar incercam totusi sa pastram o relatie diplomatica stransa cu partidele acestora. In ceea ce priveste partidele de pisici straine, incercam sa pastram si sa acceptam feline indiferent de mediul din care provin. In afara de hiene. Hienele sunt ciudate si sunt inrudite cu cainii. Rad mereu chiar si fara motiv si ne induc in eroare. Nu stim daca ne ameninta sau incearca sa creeze o relatie de amicitie. Am inteles ca aveti si dumneavoastra un specimen de genul..dar nu imi amintesc acum numele speciei.”
Apoi a adaugat:
„Pentru a ne proteja, statul a dispus o lege prin care prezenta cainilor este interzisa pe insula. Astfel, daca vreun caine este prins ca patruleaza pe insula noastra ii va fi luata zgarda, va fi deportat si va trebui sa ne plateasca daune morale ce constau in jucarii si hrana. Putem spune ca insula noastra este destul de dezvoltata si se apropie usor de standardele europene.”
Cand discursul s-a sfarsit, Pufi parea din ce in ce mai entuziasmata de ofertele insulei. Apoi am vizitat altarul unei pisici numite de catre localnici, Miaw-paw al doilea, care a murit curajos in timp ce dormea, fiind lovita de catre o stanca. Dupa un moment de reculegere pentru aceasta,am vizitat satele de pe insula, localnicii servindu-ne cu stridii proaspete si indemnandu-ne sa vizitam si fabulosul resort Manga Island.
A doua zi de dimineata ne-am intors in Tokyo unde am vizitat minunata Gradina Imperiala, iar Pufi a facut niste selfie-uri reusite cu fluturii. Am ajuns acasa foarte entuziasmati de uimitorul city break din Tashirojima, precum si de tipsurile diplomatice ale pisicilor japoneze. Am simtit ca apropierea dintre mine si Pufi a ajuns la un cu totul alt nivel, poate din cauza calatoriei sau poate datorita specialitatilor japoneze pe care le tineam ascunse in buzunar. Oricum, am decis sa cautam tot mai des oferte city break care sa ne imbunatateasca viata.
Acest articol a fost scris pentru Superblog 2018!