O iubire de neuitat (Povestea mea ) I
Viata trece în pasi rapizi.Asta o stim toti.De la primul zâmbet,primii pași,prima zi de școală,prima prietenie,primul sărut,prima dragoste,prima petrecere…La prima zi de muncă,ajungi să te trezești fără prieteni,adormind singură in același pat,trăind într-un stil monoton ce cuprinde serviciul pe primul plan.Dacă și tu ești în această situație nu dispera.Totul se va schimba.Vor apărea prietenii noi,iubiri noi ,amintiri noi și spun asta pentru că viața este trecătoare și odată cu ea și amintirile vechi.
Am fost și eu în această situația aceasta.Odată cu plecarea într-o țară străină ,prietenii uită de tine iar singurul lucru pe care îl poți face este să te afunzi în muncă.
Dar viața avea surprize pentru mine.Prima a fost atunci când persoana care era dușmanul meu a devenit cea mai bună prietenă.Era o fată cu părul auriu precum grâul copt toamna,ochii de culoare cerului la răsărit,cu un zâmbet copilăros dar totuși amenințător.Era mică de statură dar o luptătoare înnăscută.Nu eram apropiate ,aproape foarte distante,dar soarta m-a făcut să realizez că este o persoană deschisă ,haioasă,care odată ce îi ofereai prietenia ta nu te-ar fi trădat nici-o dată.
I-am cerut ajutorul și de atunci a rămas lângă mine,prietene nedespărțite la bine și la rău.
Apoi viața mi-a oferit o iubire neașteptată.Din prima zi când l-am zărit m-a atras zâmbetul său de copil nevinovat,un zâmbet ce ascundea multă suferință,ochii negri mă absorbeau de fiecare dată când îl vedeam.Totuși am rămas distantă deoarece el se prezenta a fi genul ‘masculului feroce’ iar eu era fata cuminte,ce nu mai doarea inimi frânte dar în liniște tânjea după dragostea lui.
Zilele treceau pierdându-mă în ochii lui,sorbindu-i fiecare cuvânt adresat mie și chiar dacă mândria mă ținea distantă ,inima mă apropia tot m-ai mult de el.Speram că v-a ajunge să fie al meu,să aparțnă doar sufletului meu dar mi se părea imposibil ca un om cu un astfel de caracter să iubească cu patimă o fată simplă ca mine. Asa începe povestea mea..